Timp de secole, anumite culturi, in mod special cele din China si Japonia au consumat ceaiul verde pentru beneficiile pe care acesta le ofera pentru sanatate.Printre calitatile ceaiului verde se numara efectul sau antioxidant, proprietatiile anticarcinogenice si metabolice.Multe dintre aceste beneficii se datoreaza continutului ridicat de polifenoli, mai ales a celui numit EGCG.Exista de asemnea si foarte multe mituri legate de pierderea in greutate.
Ceaiul verde are in compozitia antioxidanti, vitamine, cofeina si alte substante care actioneaza termogeneza in organism, ceea ce ajuta la reglarea sau chiar accelerarea metabolismului sa consume mai multe calorii si totodata suprima pofta de mancare.Acestea sunt principalele motive pentru care ceaiul verde este atat de bun in pierderea tesutului adipos.
Deasemenea ceaiul verde ajuta foarte mult la detoxifierea organismului ceea duce la o ardere a grasimilor si eliminarea acestora cu o mai mare usurinta.
Exista foarte multe studii de specialtitate care au demonstrat puterea ceaiului verde, si anume: S-a demonstrat ca unele substante din ceaiul verde modifica modul in care organismul utilizeaza hormonul numit noradrenalina sau noepinefrina care este responsabila de accelerarea metabolismului si care, prin urmare, este deosebit de benefica in cazul unei diete de slabit.
Ceaiul verde contine si crom, ceea ce ajuta la diminuarea depozitelor de grasime din organism si stimuleaza metabolismul.
Prin stimularea metabolismului, cu ajutorul ceaiului verde observam si o crestere a starii de bine si de energie, ceea ce duce in mod direct la dorinta de a face alte activitati si drept urmare consumam mai multe calorii.
Ecuatia este simpla: Ceaiul verde ne ajuta sa nu mai mancam atat de mult, ne taie pofta de a manca iar in acelasi timp ne ajuta si cu un nivel ridicat de energie, iar pe langa aceste doua principale motive ne ajuta si organismul sa isi faca treaba mai bine in ceea ce priveste detoxifierea si renuntarea la kilogramele in plus.
De obicei majoritatea oamenilor renunta la ideea de a consuma frecvent ceai verde pentru ca se asteapta la rezultate imediate sau au asteptari prea mari.
Dupa 1 sau 5 cani de ceai probabil nu vei observa nimic in afara de o crestere usoara de energie, schimbarile radicale apar dupa cateva luni de baut ceai verde zilnic, dupa ce devine un obicei in viata noastra, abia atunci realizam adevaratele beneficii ale acestui ceai ce in unele culturi este considerat un elixir al vietii si reprezinta chiar un ritual din viata fiecarui om.
vineri, 9 ianuarie 2015
Povestea Ceaiului: In fiecare ceasca de ceai exista cate o calatorie imaginara
Facand o incursiune in lumea ceaiului, aflam ca minunata licoare, fara de care astazi nu ne putem imagina o seara relaxanta, este preparata de catre oameni de mii de ani.Ceaiul a generat o adevarata mitologie in jurul sau, a ajutat la cladirea si prabusirea unor imperii, a generat razboaie si a inspirat adevarate filozofii de viata.Etimologic, cuvantul ceai provine din limba tarii in care apare pentru prima oara in consemnarile istorice,China.In mandarina, cuvantul ce desemneaza aceasta bautura este "cha", iar in sud-estul Asiei se pronunta "te".Motiv pentru care substanta activa din ceai, cofeina, a fost denumita "teein", de unde si cuvantul folosit in majoritatea culturilor occidentale "tea".Dar cuvantul cel mai apropiat denumirii pe care o folosim noi vine din persana, unde se numea "chay",iar aceasta defineste toate bauturile prin fierberea diferitelor frunze de plante, muguri sau chiar radacinii lor.
Pentru a nu face abstractie de mitologia acestei licori pretuite, trebuie sa incepem prin a aminti de cea mai cunoscuta legenda a sa, considerata de catre multi originea obiceiului de a fierbe frunze uscate pentru a le savura aroma.Se spune ca imparatul Shen Nung, prin anul 2737 I.Hr. se odihnea la umbra unui copac, avand in maini un bol cu apa calda, cand o frunza ratacita i-a aterizat in bautura.Acesta ar fi degustat infuzia ramanand fascinat de aroma dobandita de lichid.Astfel, avea sa se nasca un ritual ce dainuie de mii de ani.
O data exacta a aparitiei sale este imposibil de stabilit cu certitudine, dar primele consemnari atestate provin din registrele comerciale ale dinastiei Qin (221 I.Hr), primul imperiu unificat al Chinei, sub auspiciul imparatului Shi Huangdi.Aici figureaza taxele percepute de dinastie pentru cultivarea si comercializarea ceaiului.La acele vremuri, bautura era apreciata pentru calitatile sale curative si energizante, foarte indragita in manastiri, pentru ca ii ajuta pe calugarii buddhisti sa ramana treji pe parcursul lungilor sesiuni de meditatie.Tot ei sunt si cei care, pe parcursul dinastiei Tang, prin anul 760, aveau sa scrie prima carte dedicata ceaiului, "Cha Jing". Cartea Ceaiului cuprinde zece capitole scurte ce descriu toate aspectele cu privire la acest subiect, de la cultivare,recoltare si preparare, pana la principiile de servire si consumare ale sale.Aceasta serveste chiar si in zilele noastre ca sursa de inspiratie pentru cei ce fac din consumarea ceaiului un adevarat ritual.
Alte dovezi incontestabile ale intrebuintarii ceaiului inca din antichitate ne survin din tipul dinastiei Han (206-220), in ale carei mormite au fost gasite recipiente cu ceai si diferite obiecte folosite la prepararea sa.Cert este ca adevarata popularizare si raspandire a ceaiului avea sa se faca sub patronajul dinastiei Song, intre anii 960-1279.In aceasta perioada, ceaiul devine apanajul paturilor superioare ale societatii, iar adevarate competitii erau menite sa stabileasca cele mai bune sortimente si cele mai roditoare zone de cultivare din imparatie.
Tot cam in aceasta perioada, ceaiul avea sa-si inceapa lunga calatorie spre cele mai indepartate colturi ale lumii, devenind una dintre cele mai importante resurse exportate de China.Prin anul 805, calugarul buddhist Dengyo Daishi, intors de la studii din China, avea sa introduca minunata licoare in cultura nipona, iar caravane intregi strabateau mii de kilometrii spre Tibet, Korea si Vietnam.In paralel, avea sa se dezvolte o intreaga cultura a ceaiului, nascuta din pasiunea artistilor fascinati de aromele sale, iar astfel aparea ceea ce cunoastem astazi a fi Ceremonia Ceaiului.
Originare tot din China, desigur, ceremoniile s-au dezvoltat si cizelat insa din pasiunea japonezilor pentru ceai.Cea mai cunoscuta dintre ele fiind " Gongfu Cha", raspandita in majoritatea ceainariilor din intreaga lume.In cadrul acestei ceremonii, maestrul curata pentru inceput toata vesela cu apa fierbinte si aseaza cu grija frunzele oolong de ceai pe fundul ibricului.Apoi toarna putina apa clocotita peste ele, pentru a le "deschide" si pentru a scoate gustul amar.Pe urma, varsa continutul si toarna din nou apa fierbinte peste frunzele usor macerate.Ceaiul e lasat sa infuzeze pret de 20-30 de secunde, iar apoi este turnat putin cate putin in fiecare cescuta, pentru ca aroma sa fie distribuita uniform in fiecare dintre ele.Astazi, in culturile asiatice, servirea ceaiului este considerata a fi cel mai important si stravechi obieci, iar indiferent daca intrati intrun restaurant sau sunteti doare musafirul cuiva, veti fi intotdeauna intampinat cu un calduros ceai.
In Occident, ceaiul a fost introdus, nu de catre englezi, cum am fi tentati sa credem, ci de catre colonistii olandezi.Prima consemnare atestata a unui transport de ceai dateaza din anul 1610, intr un port din Olanda, unde fusese descarcata prima lada de ceai verde,de catre compania de transport a Indiilor de Est, ce detinea la acea vreme monopolul European al schimburilor comerciale cu Asia.Dar pentru ca nu avea acces direct la porturile chineze, aceasta prelua ceaiul prin insula Java.
Insemnarile lui Giovannita Ramusioin despre Chai Catai, publicate in Venetia anului 1559, ne indica insa faptul ca produsul le era deja cunoscut europenilor, chiar daca nu le venise inca familiar.Dar cea mai veche scriere ii apartine calugarului iezuit de origine portugheza Jasper de Cruz, misionar pe prima nava comerciala ce avea sa atinga malurile Chinei, in anul de gratie 1560.Incepand cu anul 1637, fiecare nava comerciala din Olanda avea sa preia la bord si cateva lazi de ceai chinezesc si japonez, de la punctul comercial din Batavia, Jakarta de astazi.In anul 1644 ajungea si in Anglia prima incarcatura de ceai, iar din anul 1669 pana in anul 1833, monopolul comercial treacea catre compania de transport a Indiilor de Est din Anglia.
Tot in secolul VII, mai precis in anul 1618, ceaiul isi croieste drumul prin Mongolia catre Rusia, sub forma unui cadou pentru tar.Aici, ajunge la o calitate net superioara in comparatie cu transporturile destinate Europei, datorita timpului mai scurt de transport dar si al faptului ca plantele nu erau afectate de umezeala vapoarelor.Adevaratul avant in Europa l-a avut insa in Marea Britanie,in preajma anului 1652, la curtea Khaterinei de Braganza, considerata fauritoarea culturii ceaiului in Anglia.Curand ,toate cafenelele din Anglia serveau ceaiuri iar gama de produse oferite devenea din ce in ce mai variata.
Ceva mai tarziu, in 1706, Thomas Twining deschidea prima cafenea in Londra, dedicata tuturor, indiferent de gen, dat fiind faptul ca pana atunci ceaiul si cafeaua erau servite exclusiv in localuri rezervate barbatilor.In scurt timp, strazile si parcurile aveau sa fie impanzite de tarabe ce comercializau aceasta pretioasa bautura.Prima terasa dedicata exclusiv servirii ceaiului a fost infiintata in 1732, in cadrul gradinilor Vauxhall, unul dintre domeniile celebre pentru recreere al acelor vremuri, iar savurarea acestei licori magice avea sa devina in sine un motiv de socializare.
Tot la inceputul anilor 1700,ceaiul ajunge prin intermediul imigrantilor europeni si in SUA, devenind rapid al treilea cel mai important produs din State.Anul 1773 este insa cel care marcheaza inceputul unei dispute ce avea sa schimbe cursul istoriei.Profund deranjati de monopolu Regatului Unit asupra ceaiului si satui de taxarea excesiva pe care o exercita asupra coloniilor, o mana de oameni deghizati in Indieni declansau protestul The Boston Tea Party, aruncand cuferele cu ceai de pe vapor in portul din Boston.Guvernul Britanic le raspunde violent, iar succesiunea de evenimente duce in scurt timp la declansarea a ceea ce cunoastem astazi a fi Revolutia Americana.
Odata cu popularizarea ceaiului in cadrul societatilor inalte ale marilor imperii, acesta ajunge treptat si in casele celor mai simpli oameni, de pretutindeni, fiind astazi la fel de comun ca painea.In ultimele decenii acesta a fost insa atent clasificat, in functie de gust, de modul de prelucrare, de calitatea frunzelor, de gradul de faramitare, dar si infunctie de diferitele proprietati curative, demonstrate intre timp si de medicina moderna.Trebuie sa tinem cont de faptul ca ceaiul se poate obtine practic din orice planta uscata, lasata in apa fiarta la infuzat, dar adevartul ceai, atat de apreciat in cultura asiatica,este obtinut din planta de ceai, Camellia sinensis, si este categorisit in cadrul a patru clase principale si doua ceva mai speciale.
- Ceaiul Verde (Gunpowder, Sen Cha, Li Zi Xiang, Yunnan Yun Yin0
-Ceaiul Negru (Darjeeling, Dian Hong Cha)
- Ceaiul Oolong ( Dong Ding Oolong Cha, Ti Kuan Yin Cha)
-Ceaiul Alb ( Pai Mu Dan, Mee Sum, Mo Li Yin Zhen "Jasmin")
-Ceaiul Pu-erh ( Pu Erh Tuo Cha, Palace of Pu Erh)
- Ceaiul Galben (Jun Shan Yin Zhen)
Pentru mai multe informatii despre ceai de calitate premium adus direct de la sursa va rugam vizitati site ul nostru PearlOfTea.ro, tot acolo puteti gasi si preturi pentru diferite sortimente din cele 6 tipuri principale de ceai si accesorii pentru a fi in ajutorul dvs. in pregatirea cu atentie a ceaiului.
Pentru a nu face abstractie de mitologia acestei licori pretuite, trebuie sa incepem prin a aminti de cea mai cunoscuta legenda a sa, considerata de catre multi originea obiceiului de a fierbe frunze uscate pentru a le savura aroma.Se spune ca imparatul Shen Nung, prin anul 2737 I.Hr. se odihnea la umbra unui copac, avand in maini un bol cu apa calda, cand o frunza ratacita i-a aterizat in bautura.Acesta ar fi degustat infuzia ramanand fascinat de aroma dobandita de lichid.Astfel, avea sa se nasca un ritual ce dainuie de mii de ani.
O data exacta a aparitiei sale este imposibil de stabilit cu certitudine, dar primele consemnari atestate provin din registrele comerciale ale dinastiei Qin (221 I.Hr), primul imperiu unificat al Chinei, sub auspiciul imparatului Shi Huangdi.Aici figureaza taxele percepute de dinastie pentru cultivarea si comercializarea ceaiului.La acele vremuri, bautura era apreciata pentru calitatile sale curative si energizante, foarte indragita in manastiri, pentru ca ii ajuta pe calugarii buddhisti sa ramana treji pe parcursul lungilor sesiuni de meditatie.Tot ei sunt si cei care, pe parcursul dinastiei Tang, prin anul 760, aveau sa scrie prima carte dedicata ceaiului, "Cha Jing". Cartea Ceaiului cuprinde zece capitole scurte ce descriu toate aspectele cu privire la acest subiect, de la cultivare,recoltare si preparare, pana la principiile de servire si consumare ale sale.Aceasta serveste chiar si in zilele noastre ca sursa de inspiratie pentru cei ce fac din consumarea ceaiului un adevarat ritual.
Alte dovezi incontestabile ale intrebuintarii ceaiului inca din antichitate ne survin din tipul dinastiei Han (206-220), in ale carei mormite au fost gasite recipiente cu ceai si diferite obiecte folosite la prepararea sa.Cert este ca adevarata popularizare si raspandire a ceaiului avea sa se faca sub patronajul dinastiei Song, intre anii 960-1279.In aceasta perioada, ceaiul devine apanajul paturilor superioare ale societatii, iar adevarate competitii erau menite sa stabileasca cele mai bune sortimente si cele mai roditoare zone de cultivare din imparatie.
Tot cam in aceasta perioada, ceaiul avea sa-si inceapa lunga calatorie spre cele mai indepartate colturi ale lumii, devenind una dintre cele mai importante resurse exportate de China.Prin anul 805, calugarul buddhist Dengyo Daishi, intors de la studii din China, avea sa introduca minunata licoare in cultura nipona, iar caravane intregi strabateau mii de kilometrii spre Tibet, Korea si Vietnam.In paralel, avea sa se dezvolte o intreaga cultura a ceaiului, nascuta din pasiunea artistilor fascinati de aromele sale, iar astfel aparea ceea ce cunoastem astazi a fi Ceremonia Ceaiului.
Originare tot din China, desigur, ceremoniile s-au dezvoltat si cizelat insa din pasiunea japonezilor pentru ceai.Cea mai cunoscuta dintre ele fiind " Gongfu Cha", raspandita in majoritatea ceainariilor din intreaga lume.In cadrul acestei ceremonii, maestrul curata pentru inceput toata vesela cu apa fierbinte si aseaza cu grija frunzele oolong de ceai pe fundul ibricului.Apoi toarna putina apa clocotita peste ele, pentru a le "deschide" si pentru a scoate gustul amar.Pe urma, varsa continutul si toarna din nou apa fierbinte peste frunzele usor macerate.Ceaiul e lasat sa infuzeze pret de 20-30 de secunde, iar apoi este turnat putin cate putin in fiecare cescuta, pentru ca aroma sa fie distribuita uniform in fiecare dintre ele.Astazi, in culturile asiatice, servirea ceaiului este considerata a fi cel mai important si stravechi obieci, iar indiferent daca intrati intrun restaurant sau sunteti doare musafirul cuiva, veti fi intotdeauna intampinat cu un calduros ceai.
In Occident, ceaiul a fost introdus, nu de catre englezi, cum am fi tentati sa credem, ci de catre colonistii olandezi.Prima consemnare atestata a unui transport de ceai dateaza din anul 1610, intr un port din Olanda, unde fusese descarcata prima lada de ceai verde,de catre compania de transport a Indiilor de Est, ce detinea la acea vreme monopolul European al schimburilor comerciale cu Asia.Dar pentru ca nu avea acces direct la porturile chineze, aceasta prelua ceaiul prin insula Java.
Insemnarile lui Giovannita Ramusioin despre Chai Catai, publicate in Venetia anului 1559, ne indica insa faptul ca produsul le era deja cunoscut europenilor, chiar daca nu le venise inca familiar.Dar cea mai veche scriere ii apartine calugarului iezuit de origine portugheza Jasper de Cruz, misionar pe prima nava comerciala ce avea sa atinga malurile Chinei, in anul de gratie 1560.Incepand cu anul 1637, fiecare nava comerciala din Olanda avea sa preia la bord si cateva lazi de ceai chinezesc si japonez, de la punctul comercial din Batavia, Jakarta de astazi.In anul 1644 ajungea si in Anglia prima incarcatura de ceai, iar din anul 1669 pana in anul 1833, monopolul comercial treacea catre compania de transport a Indiilor de Est din Anglia.
Tot in secolul VII, mai precis in anul 1618, ceaiul isi croieste drumul prin Mongolia catre Rusia, sub forma unui cadou pentru tar.Aici, ajunge la o calitate net superioara in comparatie cu transporturile destinate Europei, datorita timpului mai scurt de transport dar si al faptului ca plantele nu erau afectate de umezeala vapoarelor.Adevaratul avant in Europa l-a avut insa in Marea Britanie,in preajma anului 1652, la curtea Khaterinei de Braganza, considerata fauritoarea culturii ceaiului in Anglia.Curand ,toate cafenelele din Anglia serveau ceaiuri iar gama de produse oferite devenea din ce in ce mai variata.
Ceva mai tarziu, in 1706, Thomas Twining deschidea prima cafenea in Londra, dedicata tuturor, indiferent de gen, dat fiind faptul ca pana atunci ceaiul si cafeaua erau servite exclusiv in localuri rezervate barbatilor.In scurt timp, strazile si parcurile aveau sa fie impanzite de tarabe ce comercializau aceasta pretioasa bautura.Prima terasa dedicata exclusiv servirii ceaiului a fost infiintata in 1732, in cadrul gradinilor Vauxhall, unul dintre domeniile celebre pentru recreere al acelor vremuri, iar savurarea acestei licori magice avea sa devina in sine un motiv de socializare.
Tot la inceputul anilor 1700,ceaiul ajunge prin intermediul imigrantilor europeni si in SUA, devenind rapid al treilea cel mai important produs din State.Anul 1773 este insa cel care marcheaza inceputul unei dispute ce avea sa schimbe cursul istoriei.Profund deranjati de monopolu Regatului Unit asupra ceaiului si satui de taxarea excesiva pe care o exercita asupra coloniilor, o mana de oameni deghizati in Indieni declansau protestul The Boston Tea Party, aruncand cuferele cu ceai de pe vapor in portul din Boston.Guvernul Britanic le raspunde violent, iar succesiunea de evenimente duce in scurt timp la declansarea a ceea ce cunoastem astazi a fi Revolutia Americana.
Odata cu popularizarea ceaiului in cadrul societatilor inalte ale marilor imperii, acesta ajunge treptat si in casele celor mai simpli oameni, de pretutindeni, fiind astazi la fel de comun ca painea.In ultimele decenii acesta a fost insa atent clasificat, in functie de gust, de modul de prelucrare, de calitatea frunzelor, de gradul de faramitare, dar si infunctie de diferitele proprietati curative, demonstrate intre timp si de medicina moderna.Trebuie sa tinem cont de faptul ca ceaiul se poate obtine practic din orice planta uscata, lasata in apa fiarta la infuzat, dar adevartul ceai, atat de apreciat in cultura asiatica,este obtinut din planta de ceai, Camellia sinensis, si este categorisit in cadrul a patru clase principale si doua ceva mai speciale.
- Ceaiul Verde (Gunpowder, Sen Cha, Li Zi Xiang, Yunnan Yun Yin0
-Ceaiul Negru (Darjeeling, Dian Hong Cha)
- Ceaiul Oolong ( Dong Ding Oolong Cha, Ti Kuan Yin Cha)
-Ceaiul Alb ( Pai Mu Dan, Mee Sum, Mo Li Yin Zhen "Jasmin")
-Ceaiul Pu-erh ( Pu Erh Tuo Cha, Palace of Pu Erh)
- Ceaiul Galben (Jun Shan Yin Zhen)
Pentru mai multe informatii despre ceai de calitate premium adus direct de la sursa va rugam vizitati site ul nostru PearlOfTea.ro, tot acolo puteti gasi si preturi pentru diferite sortimente din cele 6 tipuri principale de ceai si accesorii pentru a fi in ajutorul dvs. in pregatirea cu atentie a ceaiului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)